Cine sunt eu? E o întrebare la care îmi tot răspund de peste 20 de ani și, de fiecare dată când am curiozitatea să mă întreb din nou și să caut în mine, aflu câte ceva nou.
Sunt un om care are unele părți faine și altele enervante, sunt o femeie care își (re-)descoperă feminitatea în diferitele etape prin care trece, sunt o mamă iubitoare și imperfectă, sunt o soție comunicativă și iubită, sunt un copil care caută noi și noi moduri de a se dezvolta și de a crește, sunt un psihoterapeut dedicat, care creează siguranță în ședințe, cu grijă, empatie, susținere și acceptare. Sunt curioasă și iubesc să ascult povești. Cred că tot ceea ce facem noi, oamenii, are un sens și îmi place să înțeleg ce se întâmplă dincolo de ceea ce se vede. De când mă știu, mi-am dorit să pot alina cumva suferința umană, să pot să fiu alături de ceilalți în momentele lor dificile și vulnerabile. Iată că am acum acest privilegiu, de a fi un ghid care să fie alături de tine în timp ce explorezi în siguranță emoțiile și nevoile tale.
Povestea mea de dragoste cu domeniul psihologiei a început când eram în clasa a X-a și am devenit interesată de cum funcționează mintea noastră. Pasiunea m-a condus prin facultatea de psihologie, apoi printr-un master de psihologie clinică și psihoterapie și printr-un program de formare în psihoterapie. Îmi era clar că acesta este visul meu, să fiu psihoterapeut, dar nu găsisem încă abordarea potrivită.
În timpul facultății, am fost fascinată de teoria atașamentului, cea care explică felul în care relațiile cu persoanele care ne îngrijesc atunci când suntem copii își pun amprenta pe felul în care interacționăm cu ceilalți în perioada adultă. Mi s-a părut foarte interesant, cu foarte mult sens, ușor de verificat în viața personală și cu multă susținere din punct de vedere științific, dar nu aveam habar cum aș fi putut să aplic teoria asta în practica terapeutică. A fost „sensul” pe care l-am tot căutat apoi câțiva ani la rând, până când am aflat despre terapia centrată pe emoții. Bazată pe teoria atașamentului, oferă claritate în ceea ce privește importanța relațiilor inter-umane (care sunt vitale), pune accentul pe dezvoltarea emoțională sănătoasă (care presupune co-reglare emoțională, „împreună e mai ușor”), pe conectarea cu corpul și emoțiile proprii, pe acceptarea și integrarea diferitelor părți ale sinelui, pe crearea și întărirea unui stil de atașament securizant. Un tip de terapie care se potrivește indivizilor, cuplurilor și familiilor. Am știut că e pentru mine, am simțit că este „acasă”.
Sunt convinsă că relațiile sunt cele care au puterea de a vindeca rănile emoționale. De aceea mi-am dorit să încep direct de la sursă, și anume să ajut familiile să creeze siguranță, să ofer sprijin părinților în a-și înțelege dificultățile în rolul lor de părinți, să îi ajut să își vadă propriile dureri și să le aline. Atunci când suntem bine cu noi înșine reușim să fim mai atenți la nevoile copiilor noștri, să îi ascultăm, să îi vedem așa cum sunt și să ne conectăm într-un mod mai profund cu ei.
Mi-am dorit, de asemenea, să pot ajuta cuplurile să își depășească dificultățile și să găsească drumul către (re-)conectarea emoțională astfel încât să se poată bucura împreună de o relație satisfăcătoare, pentru că asta e ceea ce ne poate face mai fericiți, mai puternici, mai sănătoși și mai rezistenți în fața stresului.
Mi-ar face plăcere să ne cunoaștem și să îți ascult povestea.